Cenuşă

Cenuşă

miercuri, 6 aprilie 2011

Începutul

Aş vrea să urlu pe străzi de bucurie. Minunea din mine mă face să plâng. E un plâns bun, al unui om măcinat de nimicuri, care într-o bună zi învaţă ce e fericirea. Fericirea stă acum în mine şi m-a ales singură, de bunăvoie. Când mă convinsesem ca nimic bun nu mi se mai poate întâmpla, Dumnezeu m-a bătut pe umăr şi mi-a mai demonstrat o dată (poate că uitasem) că e acolo.

Fricile şi nebunia mea de câine hăituit pălesc. Haosul ridicat la rang de normalitate se ordonează curat şi se transformă în linişte. Viaţa mea neînsemnată capătă un sens nesperat. Fericirea din mine e atât de plină încât vreau s-o revărs peste alţii. Peste cei dragi inimii mele, care nu au uitat să spere. Mă bucur de aer şi de lumină. Lumea e a mea, întreagă.

Prin minte îmi fulgeră clipe şi vorbe. Cuvinte care, rostite, capătă sens. Octombrie, Inimă, Anastasia, Sfânt, Părinţi, Icoane. Darurile lui Dumnezeu, pe care le numim stupid, coincidenţe.

2 comentarii:

  1. Multa sanatate iti doresc!Sa va bucurati de minunea voastra ce se infiripa din voi si va da un alt sens existentei de acum inainte!

    RăspundețiȘtergere