Majoritatea
oamenilor buni isi fac bagajele si pleaca. Cand nu mai suporta
umilinta, guduratura si zambetul slinos, oamenii buni isi strang
amintirile frumoase, trag usa dupa ei si isi vad de drum. Fara circ,
fara spectacol, fara cuvinte.
Exista insa si exceptii, atat de
rare, incat atunci cand auzi ca unul a ridicat capul, vrei sa verifici
stirea din trei surse. Exista si oameni buni care, satui de mocirla,
VORBESC. Satui de putoare, nu se multumesc sa isi acopere nasul, ci vor
sa fie curat. Si isi cer drepturile cu voce tare. Chiar daca restul
oamenilor fug de ei. Chiar daca reusesc sa isi piarda prietenii. Chiar
daca risca sa ramana singuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu