Of, vacanţa mea...

Între a plăti ratele, a mânca şi a bea o bere cu prietenii, tinerii nu mai găsesc loc şi „timp“ pentru concediu. Sub papucul conducătorului de navă, acompaniat de scârţâitul plăcilor puse de micuţul justiţiar, vacanţa a devenit un lux, cam pentru toţi oamenii normali. Dacă s-ar plăti concediul neluat, cred că cei mai mulţi am rămâne la muncă. În lipsă de aşa ceva, oamenii îşi iau concediu şi se duc, în cel mai bun caz, pe la rude. Dacă ai vreun unchi pe la Constanţa sau vreo bunică la Braşov, concediul de criză este asigurat.

În lipsă de rubedenii în zone turistice, tinerii mai speră la vacanţă doar dacă o pot câştiga la „loz în plic“. Şi în aşa o situaţie paranormală, nu mai poţi face mofturi. E foarte bun şi litoralul jegos de la noi, mai ales dacă e asezonat cu un hotel luxos, pe care oricum nu ţi-l permiteai nici în „vremuri de bogăţie“. La criză lungă şi bugete sărăcite, apar şi idei noi şi jucăuşe, care oferă măcar speranţa unuia sau altuia de a mai prinde o vacanţă. Aşa este şi situaţia concursului „Start spre Mamaia“, la câştigul căruia speră acum sute (poate mii) de cupluri tinere, care evaluează situaţia de câcat în care se află, dar pe care nu vor încă să o recunoască la scenă deschisă. Aşa apare un calcul simplu: dacă aş câştiga o vacanţă moca, la Mamaia (care nu-mi place deloc, dar care este totuşi „regina staţiunilor“ de la marea noastră), aş putea să trec şi anul ăsta drept un om normal. Dovadă clară (pentru restul) că nu sunt în faliment şi încă nu cer bani de la părinţi pentru facturi.

Şi dacă aş câştiga, pot să ignor câteva zile mizeria de pe jos şi de pe oameni şi să îmi imaginez că sunt în deltă, loc în care numai cazarea m-ar fi costat salariul pe o lună. Şi dacă trec de anul ăsta, om mai vedea la anul... Un calcul pe cât de simplu, pe atât de trist. Unde pui că e abia începutul...