Cenuşă

Cenuşă

luni, 20 septembrie 2010

Fiarele

Am văzut o femeie care s-a năpustit la un gard de fier. Avea o privire câinească. Furia ei îi estompase trăsăturile frumoase, ale unei femei atrăgătoare, care albise cu demnitate. Năluca din ea s-a năpustit asupra unui gard care înconjura gloata de oameni disperaţi.

Dincolo de fiare erau jandarmii, nişte tineri tăcuţi, cu chipiile înfipte pe creştete, care strângeau din dinţi în momentele în care împingeau mulţimea înapoi. Dincolo de ei, o clădire...sobră, impersonală, moartă. Femeia aceea se năpustise ca o fiară la gardul albastru, care îi înăbuşea strigătul. Nu voia să intre în Prefectură, de fapt clădirea aceea apărată de jandarmi nu reprezenta pentru ea nimic. Revolta ei însă trebuia să iasă din ţarcul făcut pentru „oile docile“.

Transfigurată, pentru câteva clipe, femeia a încercat să treacă dincolo. Şi alţii au urmat-o. Iar tinerii cu chipie au ţinut gardul. De data asta. Aceiaşi tineri cu chipie ar fi vrut să rupă aceleaşi garduri. Şi să treacă dincolo. În mulţime. Strigătul femeii era şi al lor.

Vreau sa trăiesc clipa când jandarmii se vor da deoparte şi când fiarele nu vor mai putea ţine încătuşată furia oamenilor.

Un comentariu:

  1. se-ntoarce roata, usor..''oile docile'' devin, fara voia lor, lupi flamanzi, gata de orice pentru supravietuire. ''granele europei'' vor deveni desert.
    lumea pleaca, se chinuie sa plece, in afara tarii. ne miram? nu! asta e solutia. oviata avem, nu ne permitem sa ne-o irosim aici, muncind pe branci pt nimic..doar pt a ne mentine pe linia de plutire, nemaiputand face altceva in plus. nici robotul nu mai merge neuns.. in scurt timp lumea va muri de foame. vor fii lupte de strada.

    RăspundețiȘtergere