E ciudat. Vad mult sange. E acelasi sange pe care l-am vazut in perfuzia mea, cand m-am ridicat din pat, desi nu trebuia sa o fac. Normal, m-am speriat. Am vazut in gand moartea rosie. Aceeasi moarte pe care o mai vazusem pe strazi. La accidente. Oameni de toate felurile. Tineri sau batrani, pacatosi sau nu. Tot timpul incercam sa prind ultima frantura. Ultima frantura a lor, a mortilor. Sa-mi imaginez la ce s-au gandit sau ce au vazut in ultima clipa. Daca au avut vreun gand altfel, altfel decat cele din fiecare zi.
Azi, am vazut din nou sangele. Sangele amestecat cu moarte. Pe caldaram, sub bocancii mei. Un baiat cu aproape 10 ani mai tanar decat mine. M-a sunat o idioata ca sa-i spun despre accident. La doi pasi de mine, mama isi blestema fiul mort pentru ca a plecat la drum. Il blestema si il spala cu apa, ca sa se duca sangele si…moartea. Vocea idioata din telefon mi-a zis scurt: Un singur mort? E o laba! Am crezut ca sunt mai multi…a inchis nervoasa. Am ramas muta. In balta de sange si de durere a mamei care il certa pe baiatul mort. Si am zambit pentru norocul meu.
Norocul meu mut de a fi vie. Langa barbatul pe care il iubesc de moarte. Un gand scurt: sa vin acasa si sa-l vad. Si sa-l pup mult, toata viata. Si sa vorbesc la telefon cu parintii mei cei dragi. Si sa inchid televizorul in care niste maimutoi oribili isi impart ciolanul. Sa inchid televizorul pentru totdeauna. Sa ramana mut ca si mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu